Perfectiune? Neah!!!

Stau si ma gandesc in anumite momente din viata asta a mea de cacat cum si de ce, sunt eu asa cum sunt. Adica, nu-mi pasa daca am dantura perfecta, nu-mi pasa daca nu am anumite toale sau mai stiu eu ce lucruri. Am constatat undeva in viata mea si cam pe la 19 ani ca nu am nevoie de toate toalele din reviste, ceasuri scumpe, parfumuri, etc.

Daca stati 5 minute pe loc si priviti in jurul vostru, totul se darama, totul se consuma, pana si tu te consumi. De ce sa stau in spatele unor gratii compuse din dorinta altora de a avea? De ce sa traiesc visele altora? De ce sa ma mint in fiecare dimineata cand ma trezesc? Cand pot sa-mi dau cu apa rece pe fata si sa-mi spun: Asta este viata ta, viata ta pana la ultimul strop de apa ce se scurge de pe fata mea.

Nimic nu este asa cum pare, totul este ascuns. Nimic nu se obtine pe gratis, totul se plateste. Am scapat de obsesia unui corp perfect, de obsesia unei masini scumpe, de obsesia unei prietene perfecte, de obsesia unui cont in banca pe plus.

In loc sa alergati dupa perfectiune sau dupa grija zilei de maine, mai bine priviti ziua de azi si nu dupa ea. Asta este viata ta si se termina, se termina fara sa-ti pese, fara sa-ti observi gandurile, fara sa-ti pui intrebarile cele mai importante.

NU esti perfect, NU esti masina ta, NU esti hainele pe care le porti, NU esti locul de munca, NU esti fiinta perfecta pe care vrei s-o arati. Esti ce vrei tu nu ce vor ceilalti.

Nu vreau sa fiu perfect,nu vreau dantura perfecta, nu vreau sa detin adevarul absolut, nu vreau sa detin raspunsul intrebarilor existentiale. Vreau sa fiu exact cum sunt, nu vreau sa ma ascund de adevar, nu vreau sa dau alta forma cuvintelor pe care le spun.

Nu-mi este frica de refuz, nu-mi este frica de schimbare, nu-mi este frica de tine, nu-mi este frica de mine!!!

Asta este viata mea!!!