Chiar atunci cand esti pe marginea prapastiei si te gandesti: going down or not?
Atunci trebuie sa te gandesti la ce a fost mai important in aceasta viata si in ce vrei sa crezi pentru a nu te arunca.
Probabil eu am sa ma gandesc la parinti si la prima dragoste adevarata din viata mea.
Probabil pentru aceste doua lucruri merita sa traiesc.
Nu stiu sigur daca o sa ajung pe marginea prapastiei dar daca voi ajunge acolo probabil la asta o sa ma gandesc, nimic nu este mai frumos si pur decat dragostea parintilor fata de copilul sau, si prima bataie a "corazonului" cu putere cand am atins un suflet ca al me, accepta personalitatea mea "deplorabila" cum spun niste prieteni.
Sunt chiar curios daca sunt singurul care se gandeste la asa ceva.
