Fereastra se inchide in urma pasilor tai
Flori inca se mai ofilesc
Am murit ca sa iti spun unde am pus cheile
Inainte de-a iesi in strada
Picioarele scurse in asfalt,unghiile infipte mai tare in carne
Si toate oasele ce dor
Cine mi-a ascuns piatra de mormant?
Imobilitate.
In mintea mea cuvintele sunt piatra de moara
In tine se nasc serpi.
3 Comentarii:
Imi place mult cum ai construit poemul ...tot timpul se întampla ceva dar cu un pas in urma. Fain
Nu este scris de mine :) dar mutumesc.
A, OK!Dar era haioasă ideea că ai scris un poem pentru tine :)
(Cred că ar trebui să reformulezi un pic subtitlul, să fie mai clar că ai primit-o :D )
Post a Comment